COSTISÍ, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A costa (1). – Costa + suf. -isi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A COSTISÍ pers. 3 costiséște intranz. înv. A avea o valoare în bani; a avea un preț. /a costa + suf. ~isi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COSTISÍ vb. v. costa, face, fi, reveni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

costisí vb., ind. prez. 3 sg. costiséște, imperf. 3 sg. costiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. costiseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) cost, a -á v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c´o perdere [!], c´o grijă, c´o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m´a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

costisésc, V. cost 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink