COSTIÉR, -Ă, costieri, -e, adj. În (sau din) regiunea coastei (3), în legătură cu țărmul marin. ◊ Navă costieră = navă care face curse de-a lungul coastelor. – Din fr. costière.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COSTIÉR, -Ă adj. (Mar.) De coastă, în legătură cu țărmul. ◊ Navă costieră = navă care face curse de-a lungul coastelor. [Pron. -ti-er. / după fr. côtier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COSTIÉR, -Ă adj. (mar.) de coastă. ♦ navă ~ă = navă care face curse de-a lungul coastelor. (după fr. côtier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
costiér adj. m. (sil. -ti-er), pl. costiéri; f. sg. costiéră, pl. costiére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
costiér, -ă adj. (mar.) De coastă ◊ „Înseamnă, deci, că în antichitate [...] conturul franjurat al țărmurilor se păstra astfel încât corăbierii puteau practica în relativă siguranță navigația costieră.” Mag. 11 VIII 73 p. 2. ◊ „În anul 1983 a fost construită și prima navă de pescuit costier la Marea Neagră [...]” R.l. 28 II 84 p. 1 (după fr. côtier; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink