CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓSINUS ~uri n. Funcție trigonometrică a unui unghi, egal cu sinusul unghiului complementar. ~ hiperbolic. /<fr. cosinus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓSINUS s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. [< fr. cosinus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓSINUS s. n. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (< fr. cosinus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cósinus s. n., pl. cósinusuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cósin n., pl. e, saŭ cósinus n., pl. urĭ (co- și sinus). Geom. Sinu complementuluĭ unuĭ unghĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink