COSCIÚG s. n. v. coșciug.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘCIÚG, coșciuge, s. n. 1. Sicriu. 2. (Reg.) Coșniță de papură în patru colțuri. [Var.: cosciúg s. n.] – Din sl. kovŭčegŭ (după coș¹).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘCIÚG ~e n. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; raclă; sicriu. /<sl. kovuțegu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘCIÚG s. v. sicriu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coșciúg (coșciúge), s. n. – 1. (Mold.) Coșniță. – 2. Sicriu. Sb. kovĭčegŭ „cutie” (Cihac, II, 65; Conev 72), cf. bg., sb., rus. kovčeg; fonetismul a fost influențat de analogia cu coș (cf. Hasdeu, Col. Traian, 1883, 244). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 185; și Vaillant, BL, XIV, 12, pentru istoria cuvîntului sl.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

coșciúg s. n., pl. coșciúge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coșcĭúg n., pl. e și urĭ (vsl. kovŭčegŭ, rut. kovčeg, ladă, infl. de coș. Cp. și cu căuș, căuc). Vest. Secriŭ [!], raclă: un mort într´un coșcĭug. – În est și nord cocĭug, „coșniță”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

coșciug, coșciuge s. n. automobil.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

coșciug zburător expr. avion.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink