CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care corupe. – Corupe + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORUPĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care corupe; înclinat spre corupție. Spectacol ~. /a corupe + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORUPĂTÓR adj., s.m. și f. (Cel) care corupe moravurile, gusturile etc. [< corupe + -(ă)tor, după fr. corrupteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORUPĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc. (după fr. corrupteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORUPĂTÓR s. pervertitor. (~ de minore.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corupătór adj. m., s. m., pl. corupătóri; f. sg. și pl. corupătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink