CORTICÁL, -Ă, corticali, -e, adj. Care ține de scoarța sau de învelișul exterior al unui organ animal sau vegetal. ♦ Care ține de scoarța creierului. – Din fr. cortical.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORTICÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de cortex; propriu cortexului. /<fr. cortical
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORTICÁL, -Ă adj. Al cortexului. [< fr. cortical].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORTICÁL, -Ă adj. al cortexului. ♦ substanță ~ ă (și s. f.) = nume dat diverselor substanțe, înveliș exterior al unor organe. (< fr. cortical)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

corticál adj. m., pl. corticáli; f. sg. corticálă, pl. corticále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corticál, -ă adj. (lat. corticalis, d. córtex, córticis, scoarță). Șt. nat. De scoarță, al scoarțeĭ (al cojiĭ): substanță corticală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink