corobéte, corobéți, s.m. (reg.) 1. vierme (alb). 2. coropișniță.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COROBEÁȚĂ s. v. porumbă, porumbea, scoroambă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corobeáță s. f., g.-d. art. corobéței; pl. corobéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corobeáță f., pl. ețe (cp. cu scoroambă și coricov). Trans. Un fruct (porumbă, orĭ măr pădureț?): nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragĭ, jir, ghinde, corobețe și rădăcinĭ (Ret. 5, 18).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink