CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al lui corn1. ♦ Fig. (Rar) Adaos, înfloritură, exagerare. – Corn1 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORNULÉȚ s. v. cornișor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cornuléț s. n., pl. cornuléțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink