corítă, coríte, s.f. (reg.) albie, covată (în care curge mustul).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

corítă (coríte), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

corítă f., pl. e (bg. korito, sîrb. kó-, vsl. koryto, id.). Sud-vest. Lin, călcător. V. lin 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink