CORINTÉU, corintei, s. m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. din magh. kurjantó.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

corintéu (corintéi), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

corintéu s. m., art. corintéul; pl. corintéi, art. corintéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink