COREOMÉTRU, coreometre, s. n. Aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilei. [Pr.: -re-o-] – Din fr. coréomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COREOMÉTRU s.n. Aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilei. [Pron. -re-o-. / < fr. coréomètre, cf. gr. kore – pupilă, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COREOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea deschiderii pupilei. (< engl. coreometer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coreométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), art. coreométrul; pl. coreométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink