CORELÁT, -Ă, corelați, -te, adj. Care se află sau este pus în corelație cu ceva. – V. corela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORELÁT, -Ă adj. Care se află, este pus în corelație cu ceva. [Cf. fr. corrélé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Corelat ≠ necorelat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORELÁ, corelez, vb. I. Tranz. și refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din corelație.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CORELÁ ~éz 1. tranz. A pune în corelație; a face să fie în legătură reciprocă. 2. intranz. A fi în corelație; a se afla în legătură reciprocă. /Din corelație
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORELÁ vb. I. tr. A pune în corelație cu ceva. [< corelație].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORELÁ vb. tr., refl. a (se) pune în corelație. (< fr. correler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

corelá vb., ind. prez. 1 sg. coreléz, 3 sg. și pl. coreleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink