CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

CORECTÚRĂ ~i f. 1) Confruntare a imprimatului tipografic cu textul original în vederea înlăturării greșelilor de tipar. 2) Text tipărit pe care s-au semnalat greșelile de tipar. /<germ. Korrektur, lat. correctura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORECTÚRĂ s.f. 1. Îndreptare a greșelilor care se ivesc în cursul imprimării unui text. 2. Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate în tipografie. [Cf. germ. Korrektur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORECTÚRĂ s. f. 1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text. 2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie. (< germ. Korrektur, lat. corectura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORECTÚRĂ s. 1. v. rectificare. 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corectúră s. f., g.-d. art. corectúrii; pl. corectúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corectúră f., pl. ĭ (după germ. korrektur, d. lat. correctus, îndreptat). Îndreptare a greșelilor de tipar): a face corectura uneĭ coale. Lucru îndreptat (coală tipărită p. a arăta greșelile de tipar și a le îndrepta): a trimete corecturile pin [!] poștă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink