CORECTITÚDINE s. f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli. 2. Ținută sau purtare corectă; cinste. 3. (Log.) Însușire a gândirii care respectă legile logice. – Corect + suf. -itudine (după promptitudine etc.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

CORECTITÚDINE f. 1) Caracter corect; conștiinciozitate; scrupulozitate. 2) Ținută corectă. 3) Comportament corect. /corect + suf. -itudine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli. 2. Ținută sau purtare corectă; cinste. [Cf. lat. correctitudo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORECTITÚDINE s. f. 1. însușirea de a fi corect. ◊ calitate generală a stilului constând în respectarea regulilor gramaticale, ortografice și de punctuație. 2. ținută, purtare corectă; cinste. 3. (log.) însușire a gândirii care respectă legile logice. (< lat. correctitudo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORECTITÚDINE s. 1. (înv.) corecție. (~ exprimării.) 2. v. cinste.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Corectitudine ≠ greșeală, incorectitudine
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corectitúdine s. f., g.-d. art. corectitúdinii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corectitúdine f. (d. corect, după rectitudine. Fr. correction). Calitatea de a fi corect (onest).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink