cordá, pers. 3 sg. coárdă, vb. I refl. (reg.; despre lemnele din stivă) a cădea grămadă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
corda (cuv. it. „coardă”; fr. corde) 1. În muzica pentru pian, prin indicația una c. („o coardă”) se cere utilizarea pedalei* stângi (de surdină*) care determină ca acțiunea ciocănelelor să se producă, printr-o dislocare, asupra unei singure coarde în loc de trei; due corde („două coarde”), rar utilizată, indică apăsarea pe jumătate a aceleiași pedale, determinând lovirea a câte două coarde. Revenirea la normal se indică prin tre corde* sau tutte le corde. 2. În partida* instr. cu coarde, una c. indică executarea unui pasaj pe o singură coardă, spre a se obține o maximă omogenitate a sunetelor. V. sul (și sulla); poziție (2).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STARE SULLA CORDA (lat.) a sta pe frânghie – A se afla într-o situație nesigură.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SURSUM CORDA! (lat.) sus inimile! – „Plângerile lui Ieremia”, 3, 41. Ulterior, formulă în liturghia catolică. În genere, îndemn la sentimente înălțătoare și acțiuni mari.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
una corda (loc it. „o coardă”; fr. pèdale douce; germ. mit Verschiebung). V. coarda.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink