CORD² s. n. Țesătură specială care este formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente, iar firele din bătătură sunt subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD¹, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD³, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD¹ ~uri n. Organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism; inimă. Atac de ~. /<lat. cor, ~dis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD² n. 1) Țesătură subțire și rară cu urzeală din fire răsucite și foarte rezistente. 2) Țesătură specială folosită la fabricarea anvelopelor, curelelor de transmisie etc. /<fr. corde
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD³ ~uri n. Cuțit special folosit în pielărie pentru operațiile de depilare. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD¹ s.n. Inimă. [< lat. cor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD² s.n. Țesătură cu urzeală formată din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD¹ s. n. (anat.) inimă. (< lat. cor, -dis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD² s. n. țesătură de urzeală din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD³(O)-, -CÓRD elem. „coardă, cordon anatomic”. (< fr. cord/o/-, -chorde, cf. lat. chorda, gr. khorde)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD s. v. inimă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cord, córduri, s.n. (înv.) spadă, sabie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cord (córduri), s. n. – Inimă. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cord (anat., tehn.) s. n., pl. córduri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cord (țesătură) s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

cord-plămân artificiál s.n. (tehn. med.) Aparat destinat să suplinească pentru un timp limitat întreruperea circulației centrale ◊ „Prima operație de cord-plămân artificial.” Cont. 27 I 61 p. 1 (din cord + plămân artificial, după fr. cœur-poumon artificiel; DMN 1968)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORD DE TEMPORIZARE țesătură rezistentă de diferite mărimi care asigură progresivitatea deschiderii parașutei în vederea diminuării șocului mecanic.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink