CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORBULÉȚ s. v. corbișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corbuléț s. m., pl. corbuléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink