CORALÍU, -ÍE, coralii, adj. (Adesea substantivat, n.) Corai. – Coral1 + suf. -iu.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORALÍU, -ÍE adj. Corai. [< fr. corallin].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*coral m. ca animal și n., pl. urĭ ca marfă (lat. corallum, corallium și coralium, fr. corail, vfr. coral). Mărgean, un celenterat din al căruĭ suport calcaros arborescent, (roș, alb orĭ negru) de aspectu uneĭ petre, se fac gĭuvaĭerurĭ. (Se pescuĭește mult pe malurile Siciliiĭ). – Și coráliŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink