corăí, pers. 3 sg. córăie, corăiéște, vb. IV (reg.) 1. (despre cioară, corb) a croncăni, a cârâi. 2. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi, a ghiorțăi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

córăĭ, V. chĭorăĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink