corăbierí, corăbierésc, v.b. IV (înv.) a naviga, a călători cu corabia.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [Pr.: -bi-er] – Corabie + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORĂBIÉR ~i m. înv. 1) Marinar pe o corabie; navigator. 2) Proprietar al unei corăbii. [Sil. -bi-er] /corabie + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORĂBIÉR s. (livr.) năier, (înv.) apar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corăbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. corăbiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corăbiér m. (d. corabie). Marinar, navigator (pe fluviĭ saŭ pe mare).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink