COPTORẤT, -Ă, coptorâți, -te, adj. (Reg.) Găunos, ros; mâncat de boală sau de vicii; coptoroșit. – V. coptorî.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPTORÂT adj. v. erodat, ros, săpat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPTORÎ, coptorăsc, vb. IV Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (=copcă2).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPTORÎ vb. v. eroda, roade, săpa.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coptorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorăsc, imperf. 3 sg. coptorá; conj. prez. 3 sg. și pl. coptoráscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coptorắsc (mă), a -î́ v. refl. (d. coptor, cuptor, adică „găunos, coșcovit”). Se zice despre un răŭ care se întinde: crăpătura se coptorăște. Fig. Mă coșcovesc de boală: un pĭept coptorît. V. intr. Staŭ ascuns (vorbind de rele); unde coptorăște rău. – Și coptoroșit: om coptoroșit. V. cavernos.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink