COPOSESIÚNE, coposesiuni, s. f. Posesiune în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COPOSESIÚNE s.f. (Jur.) Posesiune în comun a unui lucru. [Cf. fr. copossession].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COPOSESIÚNE s. f. posesiunea în comun a unui lucru. (< fr. copossession)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coposesiúne s. f. → posesiune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink