COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COPLEȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care copleșește; în stare să copleșească; covârșitor. /a copleși + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPLEȘITÓR adj. 1. v. apăsător. 2. covârșitor, sfâșietor. (O impresie ~oare.) 3. v. pătrunzător. 4. v. covârșitor, (fig.) strivitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copleșitór adj. m. (sil. -ple-), pl. copleșitóri; f. sg. și pl. copleșitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink