COPILÍRE s. v. copilit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPILÍ, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili². – Din copil².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A COPILÍ ~ésc tranz. (plante) A curăța de copileți. /Din copil
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPILÍ vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPILÍ vb. v. avorta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilésc, imperf. 3 sg. copileá; conj. prez. 3 sg. și pl. copileáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copilésc v. tr. (d. cópil, copileț). Zmulg copilețiĭ din prejuru [!] păpușoilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink