COPILÁNDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil¹ + suf. -andru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COPILÁNDRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Băiat (fată) aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență. /copil + suf. ~andru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPILÁNDRU s. v. băiețandru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copilándru s. m., art. copilándrul; pl. copilándri, art. copilándrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copilándru m.. (d. copil). Fam. Copil maĭ mare, băĭetan aproape flăcăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink