15 definiții pentru coperta, copertă (pl. -te), copertă (pl. -ți)   conjugări / declinări

COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!copértă s. f., g.-d. art. copérții/copértei; pl. copérți/copérte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ s. v. plic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

copértă s.f., g.-d. art. copértei; pl. copérte / copérți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A COPERTÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. copertare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

copertá vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. și pl. coperteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink