12 definiții pentru coopta, cooptare   conjugări / declinări

COOPTÁRE, cooptări, s. f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; spec. mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. cu consimțământul membrilor lor. – V. coopta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPTÁRE s.f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; (spec.) mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. prin voința celorlalți membri ai acestora. [Pron. co-op-. / < coopta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPTÁRE s. primire. (~ cuiva în asociație.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cooptáre s. f. (sil. co-op-) → optare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPTÁ, cooptez, vb. I. Tranz. A primi pe cineva într-un colectiv cu consimțământul acestuia. – Din fr. coopter, lat. cooptare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A COOPTÁ ~éz tranz. (persoane) A primi într-o colectivitate cu consimțământul membrilor acesteia (în vederea colaborării). [Sil. co-op-] /<fr. coopter, lat. cooptare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPTÁ vb. I. tr. A alege, a primi pe cineva într-un colectiv, într-un comitet etc. prin voința membrilor acestuia. [Pron. co-op-. / < fr. coopter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPTÁ vb. tr. a primi pe cineva într-un colectiv, comitet etc. prin voința membrilor acestuia. (< fr. coopter, lat. cooptare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPTÁ vb. a primi. (L-a ~ în rândul membrilor asociației.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cooptá vb. (sil. co-op-), ind. prez. 1 sg. cooptéz, 3 sg. și pl. coopteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cooptațiúne f. (lat. cooptátio, -ónis). Admitere extraordinară fără formalitățĭ într´un corp. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*cooptéz v. tr. (lat. cooptare. V. optez). Admit pin [!] cooptare: a coopta pe cineva într´o societate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink