CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONVULSIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de convulsii; a avea convulsii. [Sil. -si-o-] /<fr. convulsionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVULSIONÁ vb. I. refl. A avea convulsii; a se zvârcoli; a se încorda; a se convulsa. [Pron. -si-o-. / < fr. convulsionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVULSIONÁ vb. refl. a avea convulsii; a se convulsa. (< fr. convulsionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVULSIONÁ vb. (MED.) (livr.) a se convulsa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

convulsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. convulsionéz, 3 sg. și pl. convulsioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink