CONVORBÍ, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. – Con¹- + vorbi (după germ. unterreden).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONVORBÍ ~ésc intranz. rar A ține o convorbire; a sta de vorbă; a conversa; a discuta; a disputa. /con- + a vorbi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVORBÍ vb. IV. intr. A sta de vorbă, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, după germ. unterreden].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVORBÍ vb. intr. a sta de vorbă, a discuta, a conversa. (după germ. unterreden)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVORBÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

convorbí vb. → vorbi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*convorbésc v. intr. (con și vorbesc). Conversez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink