CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVENTÍCUL ~e n. rar Mică adunare secretă. /<fr. conventicule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVENTÍCUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVENTÍCUL s. n. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului. (< fr. conventicule, lat. conventiculum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conventícul s. n., pl. conventícule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conventícul n., pl. e (lat. con-ventículum, dim. d. con-ventus, adunare. V. cuvînt). Mică adunare secretă și adese-orĭ ilicită.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink