CONVENÁBIL, -Ă, convenabili, -e, adj. Care convine sau poate conveni; potrivit, acceptabil; mulțumitor, satisfăcător; avantajos. ♦ (Despre prețuri sau mărfuri) Ieftin. – Din fr. convenable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVENÁBIL ~ă (~i, ~e) Care convine; care poate fi acceptat; acceptabil. Moment ~. Salariu ~. /<fr. convenable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVENÁBIL, -Ă adj. Care convine sau poate conveni, acceptabil, mulțumitor (ca preț, calitate etc.). ♦ (Despre mărfuri, prețuri) Ieftin. [Cf. fr. convenable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVENÁBIL, -Ă adj. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulțumitor. ◊ (despre mărfuri, prețuri) ieftin. (< fr. convenable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVENÁBIL adj. 1. v. nimerit. 2. v. apt. 3. v. acceptabil. 4. acceptabil, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.) 5. acceptabil, accesibil, moderat, potrivit, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Pretenții materiale ~.) 6. v. ieftin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Convenabil ≠ inconvenabil, neconvenabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

convenábil adj. m., pl. convenábili; f. sg. convenábilă, pl. convenábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*convenábil, -ă adj. (fr. convenable, d. convenir, a conveni). Care convine, care îmĭ vine la socoteală: ofertă convenabilă. Potrivit, proporționat: recompensă convenabilă. Decent, cuviincĭos: asta nu e convenabil. Adv. În mod convenabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink