CONTUÁR s.n. v. contoar (1) [în DN].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*contuár n., pl. e (fr. comptoir, d. compter, a socoti). Masa, biurou [!], localu unde se primesc baniĭ într´o prăvălie mare, într´o bancă ș. a. Agență [!] generală de comerciu a uneĭ țărĭ în altă țară: contuaru Indiilor. Stabiliment de credit public, bancă: contuar de scont. – Pop. cantór, pl. oáre (rus. kontóra, pron. kantóra, d. fr. comptoir).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink