CONTRASTÁ, contrastéz, vb. I. Intranz. A fi în opoziție, a constitui un contrast cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contraster.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRASTÁ ~éz intranz. A fi în contrast (cu cineva sau cu ceva); a se opune în mod izbitor. /<fr. contraster
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASTÁ vb. I. intr. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva, a se deosebi în mod izbitor. [< fr. contraster, it. contrastare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASTÁ vb. intr. a fi în contrast cu ceva sau cu cineva. (< fr. contraster)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contrastá vb., ind. prez. 1 sg. contrastéz, 3 sg. și pl. contrasteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contrastéz v. intr. (fr. contraster, it. contrastare, d. lat. contra și stare, a sta contra). Îs în contrast: avariția acestuĭa contrastează cu prodigalitatea aceluĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink