CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra1 + recepție (După fr. contre-réception).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contrarecépție s. f. → recepție
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink