CONTRAPUNCTÁRE s.f. Acțiunea de a contrapuncta; (p. ext.) corespondență (a două fapte, a două idei). [< contrapuncta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPUNCTÁ, contrapunctez, vb. I. 1. Intranz. (Muz.; rar) A folosi tehnica contrapunctului. 2. Tranz. Fig. A construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații, imagini corespondente etc. – Din contrapunct.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPUNCTÁ vb. I. tr. (Rar) A tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe. ♦ (Fig.) A folosi tehnica contrapunctului; a face să corespundă. [Cf. it. contrappuntare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAPUNCTÁ vb. I. tr. 1. a tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe. 2. (fig.) a construi pe mai multe planuri paralele individualizate, situații, imagini corespondente; a face să corespundă. II. intr. (muz.) a folosi tehnica contrapunctului. (< it. contrappuntare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contrapunctá vb. → puncta
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink