CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-o-] – Contra¹ + ordin. (după fr. contre-ordre).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÓRDIN ~e n. Ordin prin care se anulează un ordin dat anterior. [Sil. -tra-or-] /contra- + ordin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÓRDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAÓRDIN s. n. ordin care revocă un alt ordin anterior. (< fr. contre-ordre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contraórdin s. n., pl. contraórdine
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contraórdin n. (fr. contre-ordre). Ordin care revoacă [!] alt ordin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink