CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s. f. Parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv. – Din fr. contremarque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÁRCĂ ~ărci f. Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator ca dovadă a dreptului său de a ocupa locul indicat. /<fr. contremarque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÁRCĂ s.f. Parte dintr-un bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului ca dovadă a dreptului său de a-și ocupa locul respectiv. [Pl. -mărci. / cf. fr. contremarque].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAMÁRCĂ s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului. ◊ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport. (< fr. contremarque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contramárcă s. f. → marcă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contramárcă f., pl. ărcĭ (fr. contre-marque). A doŭa marcă pusă unuĭ pachet de marfă saŭ alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca să poată intra ĭar) celor care ĭese [!] pe cîte-va momente.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink