CONTRAFÓRT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÓRT ~uri n. Întăritură din piatră sau beton alăturată unui zid înalt pentru a-l consolida. /<fr. contrefort
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÓRT s.n. 1. Stâlp masiv de zidărie care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / cf. fr. contrefort, it. contrafforte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÓRT s. n. 1. masiv de zidărie sau beton care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. (< fr. contrefort)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAFÓRT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contrafórt s. n., pl. contrafórturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink