CONTRAFAGÓT, contrafagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat, mai mare decât fagotul și sunând cu o octavă mai jos decât acesta; cel mai grav instrument de suflat din orchestra simfonică. – Din it. controfagotto.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRAFAGÓT ~uri n. muz. Fagot de dimensiuni mari, având registrul mai grav cu o octavă decât cel obișnuit. /<it. contrafagotto
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRAFAGÓT s.n. Instrument muzical de suflat mai mare decât fagotul, care emite sunete cu o octavă mai jos decât acesta. [< it. contrafagotto].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRAFAGÓT s. n. fagot de mai mari dimensiuni și cu sonoritate mai gravă decât fagotul. (< it. contrafagotto)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contrafagót s. n., pl. contrafagóturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contrafagot (‹ it. contrafagotto; engl. double basson; fr. contrebasson; germ. Kontrafagott), specie de fagot*, de mai mari dimensiuni, instrument cu o octavă* mai grav decât fagotul. Ambitusul (1) lui real este de la si bemol din subcontraoctavă până la sol din octava mică. Notele se scriu în cheia* de fa cu o octavă mai sus față de cum se aude în realitate. Este instr. cel mai grav din grupul instr. de suflat din lemn.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink