CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRACARÁ ~éz tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca. /<fr. contrecarrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACARÁ vb. I. tr. A se opune direct voinței, proiectelor, acțiunii cuiva; a împiedica planurile cuiva. [Cf. fr. contrecarrer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACARÁ vb. tr. a se opune direct voinței sau acțiunii cuiva. (< fr. contrecarrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACARÁ vb. v. anihila.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contracará vb., ind. prez. 1 sg. contracaréz, 3 sg. și pl. contracareáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink