CONTRAARGUMENTÁ, contraargumentez, vb. I. Tranz. A respinge ceva prin contraargumente. – Din contraargument.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTRAARGUMENTÁ ~éz tranz. A respinge prin argumente contrare. ~ o teorie. [Sil. -tra-ar] /<fr. contre-argumenter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAARGUMENTÁ vb. tr. a respinge ceva prin contraargumente. (< contraargument)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contraargumentá vb., ind. prez. 1 sg. contraargumentéz, 3 sg. și pl. contraargumenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink