CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-accusation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAACUZÁȚIE s.f. Învinuire adusă de acuzat acuzatorului. [Gen. -iei, var. contraacuzațiune s.f. / după fr. contre-accusation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAACUZÁȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr. contré-accusation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contraacuzáție s. f. → acuzație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink