CONTORIZÁT, -Ă, contorizați, -te, adj. Numărat, înregistrat prin contor. – V. contoriza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTORIZÁ, contorizez, vb. I. Tranz. A număra prin intermediul unor aparate specializate; a înregistra prin contor. – Contor + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTORIZÁ ~éz tranz. 1) (apă, gaz etc.) A măsura cu ajutorul contorului. 2) (locuințe, întreprinderi etc.) A prevedea cu contor. /contor + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTORIZÁ vb. tr. a ține evidența, a înregistra prin contor. (< contor + -iza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contorizá vb., ind. prez. 1 sg. contorizéz, 3 sg. contorizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink