CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con1- + topi (dupa germ. zusammenschmelzen).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CONTOPÍ ~ésc tranz. A face să se contopească; a împreuna; a îmbina. /con- + a (se) topi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE CONTOPÍ mă ~ésc intranz. A se uni, formând un tot organic; a se împreuna; a se îmbina; a se confunda. /con- + a (se) topi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTOPÍ vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [< con- + topi, după lat. confundere, fr. confondre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTOPÍ vb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTOPÍ vb. 1. v. fuziona. 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contopí vb. → topi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*contopésc v. tr. (con- și topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. În poporu englez îs contopițĭ Normanziĭ cu Saxoniĭ și cu alte popoare.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contopi, contopesc v. t. (deț.) 1. a consuma alimente în grabă. 2. a fuma o țigară în grabă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink