CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUITÁTE ~ăți f. Caracter continuu; permanență. [Sil. -nu-i-] /<fr. continuité, lat. continuitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legătură neîntreruptă. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. continuité, lat. continuitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUITÁTE s. (înv.) continuație. (~ unui fenomen.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Continuitate ≠ discontinuitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

continuitáte s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. continuității; pl. continuități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*continuitáte f. (lat. continúitas, -átis). Calitatea de a fi continuŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink