CONTEXTUALITÁTE s. f. (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanțe într-un anumit moment. [Pr.: -tu-a-] – Contextual + suf. -itate,
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contextualitáte s. f., g.-d. art. contextualității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contextualitáte s.f. (impropriu) Împrejurare, context ◊ „Revenim însă asupra unui aspect pe care l-am discutat adesea, e drept, într-o altă contextualitate și cu alte exemplificări.” R.lit. 20 III 75 p. 17 (din context)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink