CONTESTATÁR, -Ă, contestatari, -e, adj. Care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, față de un sistem social-politic etc. – Din fr. contestataire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTATÁR, -Ă adj. (Rar) Care exprimă o contestație, de contestație. [Cf. it. contestatario].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestație. (< fr. contestataire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTESTATÁR adj., s. v. protestatar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contestatár adj. m., pl. contestatári; f. sg. contestatáră, pl. contestatáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink