CONTAGIÁ, contagiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) contamina, a (se) molipsi de o boală infecțioasă. [Pr.: -gi-a] – Din fr. contagier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTAGIÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se contagieze; a infecta; a contamina; a molipsi; a umple. /<fr. contagier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONTAGIÁ mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi, venind în contact cu o sursă de infecție; a contacta o boală; a se infecta; a se contamina; a se molipsi; a se umple. /<fr. contagier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTAGIÁ vb. I. tr., refl. A (se) molipsi, a (se) contamina; a (se) contagiona. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. contagier, it. contagiare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTAGIÁ vb. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina. (< it. contagiare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTAGIÁ vb. v. molipsi, (livr.) a (se) infesta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. contagiéz, 3 sg. și pl. contagiáză, 1 pl. contagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contagiéze; ger. contagiínd (sil. -gi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink