CONSTERNÁȚIE, consternații, s. f. Consternare. [Var.: consternațiúne s. f.] – Din fr. consternation, lat. consternatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTERNÁȚIE s.f. Consternare. [Gen. -iei, var. consternațiune s.f. / cf. fr. consternation, lat. consternatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTERNÁȚIE s. f. consternare. (< fr. consternation, lat. consternatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTERNÁȚIE s. v. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consternáție s. f. (sil. -ți-e), art. consternáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consternáției; pl. consternáții, art. consternáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink