CONSTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de constatare; constatativ. [< fr. constatif, cf. lat. constativus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTATÍV, -Ă adj. (lingv.; despre o frază) care se mărginește a descrie evenimentul. (< fr. constatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

constatív adj. m., pl. constatívi; f. sg. constatívă, pl. constatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink